Luxația rotulei, o afecțiune în care rotula (rotula) se luxează sau se mișcă din poziția sa normală, este o problemă ortopedică comună, în special în rândul anumitor rase de câini. Terrierii, din păcate, sunt predispuși la această afecțiune. Acest articol explorează motivele din spatele acestei predispoziții, aprofundând în factori genetici, considerații anatomice și alte elemente contributive care fac terrierii mai susceptibili lapatela luxatoare.
🧬 Predispoziție genetică la Terrieri
Genetica joacă un rol semnificativ în dezvoltarea rotulei luxante. Anumite gene, atunci când sunt prezente, pot crește probabilitatea ca un câine să dezvolte această afecțiune. Aceste gene pot influența conformația membrelor posterioare și adâncimea șanțului trohlear (șanțul din femur unde se află rotula).
Terrierii, ca grup de rasă, au fost crescuți selectiv pentru diferite trăsături de-a lungul generațiilor. Această reproducere selectivă poate concentra, din neatenție, genele asociate cu patela luxatoare. În consecință, unele rase de terrier prezintă o prevalență mai mare a acestei afecțiuni în comparație cu alte rase.
Crescătorii responsabili se străduiesc să minimizeze apariția tulburărilor genetice selectând cu atenție perechile de reproducere. Ei deseori evaluează potențialii părinți pentru markeri genetici cunoscuți și probleme ortopedice. Cu toate acestea, natura complexă a geneticii face dificilă eliminarea completă a riscului.
🦴 Factori anatomici care contribuie la luxarea patelarului
Anatomia membrului posterior este crucială în menținerea urmăririi rotuliene adecvate. Mai mulți factori anatomici pot contribui la dezvoltarea rotulei luxatoare la terrieri. Acești factori includ adâncimea șanțului trohlear, alinierea mușchiului cvadriceps și forma femurului și tibiei.
Un șanț trohlear de mică adâncime este una dintre cele mai frecvente anomalii anatomice asociate cu luxarea rotulei. Când șanțul nu este suficient de adânc, este mai probabil ca rotula să alunece din loc, mai ales în timpul activității. Această superficialitate poate fi moștenită sau se poate dezvolta din cauza creșterii anormale a oaselor.
Alinierea defectuoasă a mușchiului cvadriceps poate contribui, de asemenea, la luxația rotuliană. Dacă muşchiul cvadriceps trage rotula lateral (spre exteriorul piciorului), aceasta poate provoca dislocarea rotulei. Această aliniere defectuoasă se poate datora atașamentelor musculare anormale sau deformărilor scheletice.
În plus, deformările la nivelul femurului sau tibiei pot afecta alinierea întregului membru posterior, crescând riscul luxației rotuliene. Aceste deformări pot modifica forțele care acționează asupra rotulei, făcând-o mai predispusă la deplasare.
🐕 Rase specifice de terrier cu risc mai mare
În timp ce rotula luxatoare poate apărea la orice rasă de terrier, unele sunt mai frecvent afectate decât altele. Rasele de terrier mai mici, cum ar fi Yorkshire Terrier, Chihuahua (deseori grupate cu rase de jucărie, dar cu caracteristici asemănătoare terrierului) și Boston Terrier, tind să aibă o incidență mai mare a acestei afecțiuni.
Motivul pentru această susceptibilitate crescută la rasele mai mici se datorează probabil unei combinații de predispoziție genetică și factori anatomici. Câinii mai mici au adesea structuri scheletice mai delicate, ceea ce îi poate face mai vulnerabili la luxația patelară.
Rasele de terrier mai mari, cum ar fi Terrierii Airedale și Terrierii irlandezi, pot fi, de asemenea, afectate de patela luxatoare, deși prevalența poate fi mai mică în comparație cu omologii lor mai mici. Indiferent de mărimea rasei, este esențial ca proprietarii de terrier să fie conștienți de semnele luxării rotulei și să solicite asistență veterinară dacă bănuiesc că câinele lor poate fi afectat.
🩺 Recunoașterea simptomelor luxației rotulei
Recunoașterea simptomelor luxației rotulei este crucială pentru diagnosticul și tratamentul precoce. Severitatea simptomelor poate varia în funcție de gradul luxației. În cazurile ușoare, câinele poate prezenta doar șchiopătură ocazională sau un mers sărit.
În cazurile mai severe, rotula se poate luxa mai frecvent, provocând șchiopătură persistentă și durere. Câinele își poate ține piciorul în sus câțiva pași înainte de a reveni la mersul normal. În timp, luxația cronică poate duce la artrită și alte modificări degenerative ale articulațiilor.
Alte semne de luxare rotulă includ:
- Reticenta de a sari sau de a urca scarile
- Rigiditate la membrele posterioare
- Sunet audibil de clic sau pocnire în genunchi
- Poziție sau mers anormal
Dacă observați oricare dintre aceste simptome la terrierul dvs., este esențial să vă consultați cu un medic veterinar pentru o examinare și un diagnostic amănunțit. Intervenția precoce poate ajuta la gestionarea afecțiunii și la prevenirea complicațiilor ulterioare.
🛡️ Opțiuni de diagnostic și tratament
Diagnosticarea rotulei luxante implică de obicei un examen fizic de către un medic veterinar. Medicul veterinar va palpa articulația genunchiului pentru a evalua stabilitatea rotulei și pentru a verifica orice semne de durere sau inflamație. Radiografiile (raze X) pot fi luate pentru a evalua alinierea oaselor și pentru a evalua orice semne de artrită.
Tratamentul pentru luxarea rotulei depinde de severitatea afecțiunii. Cazurile ușoare pot fi gestionate cu tratament conservator, cum ar fi gestionarea greutății, restricția de exercițiu și medicamente pentru durere. Terapia fizică poate fi, de asemenea, benefică în întărirea mușchilor din jurul articulației genunchiului.
Cazurile mai severe de luxație rotulă necesită adesea intervenție chirurgicală. Mai multe tehnici chirurgicale pot fi utilizate pentru a corecta anomaliile anatomice subiacente și pentru a stabiliza rotula. Aceste tehnici includ:
- Trohleoplastie: Adâncirea șanțului trohlear pentru a oferi un sprijin mai bun rotulei.
- Transpunerea tuberozității tibiale (TTT): Mișcarea tuberozității tibiale (proeminența osoasă unde se atașează tendonul patelar) pentru a îmbunătăți alinierea mușchiului cvadriceps.
- Imbricație laterală: strângerea țesuturilor din exteriorul articulației genunchiului pentru a preveni luxarea laterală.
Alegerea tehnicii chirurgicale va depinde de anomaliile anatomice specifice prezente în fiecare caz. Îngrijirea postoperatorie este crucială pentru recuperarea cu succes. Acest lucru implică de obicei gestionarea durerii, restricția exercițiului și terapie fizică.
❤️ Strategii de prevenire și management
Deși este posibil să nu fie posibilă prevenirea completă a luxării rotulei la terrierii predispuși, există mai multe strategii care pot ajuta la minimizarea riscului și la gestionarea afecțiunii. Practicile responsabile de reproducere sunt esențiale în reducerea prevalenței tulburărilor genetice.
Crescătorii ar trebui să analizeze potențialele perechi de reproducere pentru luxarea rotulei și alte probleme ortopedice. De asemenea, ar trebui să evite reproducerea câinilor cu antecedente cunoscute de luxare rotulă. Menținerea unei greutăți sănătoase este crucială pentru prevenirea stresului excesiv asupra articulațiilor. Câinii supraponderali sunt mai susceptibili de a dezvolta rotulă luxatoare și alte probleme ortopedice.
Exercițiile regulate sunt importante pentru menținerea forței musculare și a flexibilității articulațiilor. Cu toate acestea, este esențial să evitați activitățile care pun un stres excesiv asupra articulației genunchiului, cum ar fi săriturile și alergarea pe suprafețe dure. O dietă echilibrată care oferă nutrienți adecvați pentru sănătatea oaselor și articulațiilor este, de asemenea, esențială.
Controalele veterinare regulate pot ajuta la detectarea semnelor precoce ale luxării rotulei și permit intervenția în timp util. Dacă terrier-ul tău a fost diagnosticat cu patela luxatoare, este important să urmezi recomandările medicului veterinar pentru tratament și management. Cu îngrijire adecvată, mulți câini cu rotulă luxoasă pot trăi o viață fericită și activă.
